Mulți oameni de diferite vârste au încercat, pe parcursul timpului, să găsească răspunsul la întrebarea: “Ce este iubirea?”. De obicei, ne adresăm această întrebare atunci când vrem să recunoaștem dacă ceea ce trăim este iubire sau atunci când vrem să luăm o decizie în legătură cu viitorul relației noastre de cuplu.
În zilele noastre putem afirma cu mare încredere că formula magică a îndrăgostirii este pe cât de intensă pe atât de trecătoare și că percepția unei iubiri “magice” poate fi o capcană foarte periculoasă. Asta se întâmplă deoarece atunci când mirajul dispare, întrăm intr-o oarecare rutină unde respectul față de celălalt se transformă în indiferență și blândețea devine irabilitate și apar critici. Dar oare de ce se ajunge aici? Cum putem identifica ceea ce nu este iubire și să evităm relațiile nesănătoase?
Trebuie să înțelegem că partenerul nostru NU este o proprieteate
Când îl tratăm pe cel de lângă noi că fiind un bun personal, când îl percepem ca pe o prelungire a noastră fără de care nu putem trăi, nu facem altceva decât să-i lezăm atracția față de persoana noastră și să îl determinăm să se îndepărteze de noi. Dacă ne tratăm partenerul că fiind o persoană independența și separată, învățăm cum să facem față propriei insecuritati, geloziei și gândurilor de autocritica.
Iubirea nu este leac pentru singurătate
Iubirea este o stare pe care o resimțim atât față de o altă persoană cât și față de noi înșine. Atunci când cuvântul “iubire” ne aduce conținuturi de genul “vreau să aibă cineva grijă de mine” sau ” nu mai vreau singurătate” , pășim pe un teritoriu greșit. Iubirea înseamnă să trăim alături de cineva pentru că iubim acea persoană și nu pentru că vrem să evităm singurătatea.
Este important să ne reamintim că fiecare ființă umană este unică și este total greșit să avem aceleași așteptări de la partenerul nostru ca de la propria persoană. Cel de lângă noi are propriul stil prin care gândește, simte, răspunde sau reacționează, toate acestea îi definesc structura personală. Tocmai de aceea trebuie să îl iubim, pentru că este diferit, pentru unicitatea sa. Dacă încercăm să fuzionăm cu identitatea celuilalt pierdem cu adevărat atracția față de acesta.
Iubirea nu trebuie confundată cu insetarea emoțională
Setea emoțională față de o altă persoană nu înseamnă iubire. Mulți dintre noi suntem în căutarea a ceea ce ne-a lipsit în copilărie. Adulți fiind, ne percepem ca fiind copilul însetat după aprobarea, aprecierea și laudele unui adult semnificativ. Această sete de acceptare, compasiune și apreciere poate fi stinsă doar prin identificarea izvorului interior, care este singura sursă de susținere emoțională.
